Memo Foto Film

Pe zid – Dubrovnik

Dacă ai ajuns până în Dubrovnik trebuie să faci o plimbare pe zid, să vezi o mare superbă – o combinație de albastru pe care a mai văzut-o când am fost în Grecia. Merită efortul. Am avut colegi de circuit care nu au făcut acesta plimbare. De fapt, din 48 câți am fost în acest circuit, au mers pe zid circa 6. Era prea greu să urci câteva zeci de trepte până pe zid?!!!

După ce am coborât din autocar, în stația special destinată acestora, am intrat în cetatea Dubrovnik prin poarta Pile.

Imediat pe dreapta întâlnești fântâna Onofrio (apă proaspătă și rece), fântână ce face parte din sistemul de alimentare cu apă al orașului.  Casa de bilete este pe dreapta și în stânga sunt scările pentru urcat pe zid. Intrarea era de 10 euro (70 cune).Din cauza acestor ziduri s-a crezut că orașul nu poate fi cucerit. Chiar turcii, marii cuceritori, care ocupaseră centrul și estul Europei, nu au reușit să treacă de zidurile înalte de 25 m.

Complexul fortificat al orașului vechi Dubrovnik, are o lungime de cca.  1940 m, înălțime 25 m, un sistem de ziduri exterioare cu o înălțime mai mică, 15 bastioane, peste 19 turnuri.

Imediat cum ai urcat scările vezi strada principală a orașului vechi – numită Stradun sau Placa, care are o lungime de cca 300 de metri, fiind principala zonă pietonală și face legătura între Pile Gate si Ploce Gate, cele două porți principale ale orașului. Strada a fost construită în secolul  XII și a fost reconstruită și amenajată după cutremurul din 1667. Când mergi pe ea ai grijă să nu aluneci, deoarece este lustruită de picioarele vizitatorilor, parcă este dată cu ceară.Dacă privești spre mare vezi nenumărate ambarcațiuni ce brăzdează marea în diverse direcții. Timp și ceva bani să ai, găsești croaziere la toate prețurile și multe tipuri de ambarcațiuni.Dacă vrei să faci o partidă de înot este un loc special pentru plajă în afara zidurilor, apa mării fiind foarte curată și fără alge sau meduze. Dacă ai curajul să deschizi ochii în apă zărești diverși peștișori lungi și argintii. Este o încântare.Să nu uit, în final, poate știi, numele de “cravată” vine de la “a la croate”, modul în care își legau, soldații croați, eșarfele la gât.

Mai multe imagini în slideshow-ul de mai jos.

Mănăstirea Franciscană – Dubrovnik

Dacă ajungi în Dubrovnik, nu cred că poți să ocolești vizitarea Mănăstirii Franciscane, este chiar în drumul tău, chiar la stânga porții Pile.
Aceasta este un complex format din biserică, muzeu și o minunată grădină. Mănăstirea Franciscană a fost construită în secolul XIII, farmacia mănăstirii a fost fondată în 1317 și este cea mai veche farmacie din Europa.

Dacă ai timp poți admira manualele vechi de farmacologie, diferite vase și ustensile folosite de-a lungul timpului. De menționat faptul că este păstrat întregul inventor al vechii farmacii.

În timpul războiului civil 1991-1992 aici se afla sediul Crucii Roșii Internaționale, fiind cea mai bombardată țintă din această perioadă.

Mănăstirea Franciscană este un important punct atât pentru credincioși cât și pentru cei ce vor să afle mai multe despre istoria orașului, unde vei aprecia una din cele mai bogate biblioteci din Croația, cu un număr mare de manuscrise și ediții rare.
Vei vedea câteva imagini din interiorul mănăstirii.

Orasul vechi – Dubrovnik

Te invit la o mica plimbare prin orasul vechi (stari grad), cu stradutele inguste care se intersecteaza aproape perpendicular intre ele, sa vezi strada principala care este slefuita de picioarele vizitatorilor.

Imediat ce intri in cetate ai in fata strada principala, imediat in stanga Biserica Franciscana și la capătul străzii vezi Palatul sponza și Bel Tower.

După ce treci de palatul Sponza, printr-un portal ajungi in portul de ambarcațiuni turistice, de unde poti alege o destinație, funcție de buget și timpul disponibil.

DUBROVNIK

             Una dintre cele mai frumoase stațiuni ale Croației este Dubrovnik, situată pe malul Marii Adriatice, la poalele dealului Srd. Zona se poate caracteriza astfel: cu marea de un albastru splendid, pe dealuri clădiri albe cu acoperișul de țiglă sau olane, străduțe înguste specific zonei meridionale, chiparoși semeți ce se înalță în locuri neașteptate, cetate cocoțată pe stânci ieșite din mare.
Localitatea nu este mare, este un mic port la Marea Adriatică și are doar cca 50.000 locuitori. Localitatea a fost fondată prin unirea a două orașe LAUS (stâncă în latină) care era o mică insulă pe coasta sudică a Dalmației și DUBRAVA (dub în slavonă însemna stejar) o mică așezare a imigranților slavi de la poalele dealului Srd.
Laus (denumită mai târziu Ragusa) era doar o mică insulă inatacabilă ce oferea adăpost pentru refugiații italieni din orașul Epidaurum.
Orașul croat Dubrava de sub pădure s-a extins spre poarta nordică a fortăreței Ragusa, cea care se continua cu Stradone și Piazza (astăzi Stradun și Placa).            Orașul era foarte bine fortificat încât o perioadă îndelungată s-a crezut că orașul este imposibil de cucerit. Turcii, care în au ocupat centrul și estul în secolul XV nu au reușit să străpungă zidurile înalte de 25 de metri. În caz de război, orașul era ajutat cu provizii și materiale pe mare.             Patronul spiritual al orasului este Sf.Blaziu – Sveti Vlaho în croată.
Între anii 1806 și 1814 s-a aflat sub dominația Franței, apoi ca urmare a Congresului de la Viena, orașul a devenit parte a Regatului Dalmației, sub conducerea monarhiei austro-ungară.
Ragusa și-a schimbat numele în Dubrovnik în 1918.
Orașul vechi din Dubrovnik (Stari Grad), ridicat pe o peninsulă stîncoasă, a fost inclus în anul 1979 pe lista UNESCO.
Războiul civil din 1991, care a dus la destrămarea Jugoslaviei, a distrus parțial orașul. Trupele militare sârbe au înconjurat Dubrovnikul, iar asediul a durat 80 de zile, fiind bombardat în mod regulat din toate părțile (aer, apă și terestru).
Lordul Byron a numit Dubrovnikul „Perla Adriaticii” și vă asigur că nu s-a înșelat.
Principalele obiective din Dubrovnic (Stari Grad) sunt:
1. Columna lui Orlando care se află în centrul pieței dintre Palatul Sponza și Biserica St. Blaise, simbolizând dorința de libertate a Republicii Dubrovnik (Libertas).
2. Bell Tower – 35 de metri înălțime, construit din 1444, a fost dărâmat și reconstruit in 1928.
3. Palatul Sponza este o construcție cu o combinație armonioasă între stilul gotic și renascentist fiind una din puținele clădiri care au rezistat cutremurului catastrofal din 1667.
4. Rector’s Palace – anterior Palatul Consiliului Major, clădirea este acum un muzeu dedicat istoriei orașului.
5. Zidurile care au protejat libertatea Republicii Dubrovnik mai multe secole. Acestea înconjoară Star Grad (Orașul Vechi) și au, în total, 1940 metri lungime cu 25 de metri înălțime. Întregul complex de ziduri, atât secțiunea interioară cât și cea exterioară, a fost construit între secolele VIII- XVI.
6. Cea mai veche farmacie din Europa.

Muntenegru

Muntenegru este un mic stat (14.000 km2), desprins din fostul stat Serbia-Muntenegru în urma unui referendum, în 2006. Muntenegru este un stat suveran și este recunoscut internațional. Este o țară interesantă pentru un concediu cu bani puțini.
Capitala Muntenegrului este Podgorica, limba oficiala este limba sârbă, iar numărul de locuitori este de aproximativ 700.000.
Principalele atracții turistice din Muntenegru sunt: parcul national Durmitor Park (unde am vizitat Canionul Tara), zona de munte și bineînțeles coasta Mării Adriatice cu frumosul fiord Katar.Clima este mediteraniană, ai să vezi multe culturi de citrice, mulți chiparoși…
In Muntenegru am înnoptat la Cetinje (fosta capitală a provinciei, acum reședința de vară a președintelui), iar dimineața am plecat spre litoral. Prima localitate a fost Budva, pe care am admitat-o de la înălțime (vezi slideshow). De aici am pornit spre Croația, trecând pe lângă fiordul Katar (traversarea s-a efectuat cu feriboatul – dacă am fi mers pe malul fiordului, s-ar fi lungit traseul cu peste 100 km).

Canionul Tara

La intrarea în Muntenegru, după achitarea taxei de mediu ne-am îndreptat spre canionul Tara, care este considerat al doilea ca mărime din lume. Primul fiind Marele Canion din SUA. Suntem acum în Durmitor Park – parcul național al Muntenegrului, pentru a vizita Canionul Tara.
Canionul Tara are o lungime de 78 km, este cel mai adânc canion din Europa, cu 1300 m în locul cel mai adânc. Este inclus in patrimoniul UNESCO din anul 1980. Se poate face rafting în Canionul Tara, dacă dorești. Perioada recomandată: mai – iunie.

Pentru a începe călătoria am traversat podul de la Durdevica (Podul Belvedere), un pod impresionant, cu o înălțime de cca 150 m peste Tara. Am stat câteva momente pe acest pod și am admirat splendidul peisaj. Privește și tu în slideshow-ul de mai jos.
Mai multe despre Canionul Tara iți vor spune imaginile.

Prin Serbia

După o noapte petrecută în Belgrad, am pornit spre Croația.

Am pornit-o spre sud străbătând zona de munte a Serbiei o zonă foarte frumoasă. Am traversat râul Morava Inferioară și am văzut superbele vile construite pe malurile sale.

Dacă urmărești slideshow-ul de mai jos ai să te convingi.

Am avut noroc de o vreme cam ploioasă, a plouat de la Belgrad până aproape de canionul Lim, aflat la granița cu Muntenegru. Multe imagini au fost facute din interiorul autocarului, de aceea calitatea lor nu este foarte buna.

Belgrad

Te invit în excursia pe care am efectuat-o în acest an – prin Serbia, Muntenegru, Croația și Ungaria cu principalul obiectiv – Croația.
Plecarea a fost din București, pe ruta Pitești, Craiova, Drobeta Turnu Severin, Porțile de Fier, clisura Dunării, Belgrad spre Muntenegru (am intrat prin Durmitor Park străbătând Marele Canion Tara spre Podgorița –capitala Muntenegrului- cu cazare în Cetinje(fosta capitală si acum reședința de vara a președintelui).
De aici am pornit spre Marea Adriatică la Budva, și, deplasându-ne pe Coasta Dalmației, am traversat Fiordul Kotor, vizitând perla Adriaticii Cetatea Dubrovnic, și orașele Split, Trogir, Sibenik, Zadar.
Bineînțeles că, în continuare, traseul a fost spre parcul național de la Plitvice, de unde ne-am deplasat spre Zagreb, capitala Croației. După vizita acesteia, am pornit spre Budapesta, unde, după o croazieră nocturnă pe Dunăre ne-am cazat, iar a doua zi am pornit spre casă.
Acesta a fost pe scurt traseul urmat.
În postarea anterioară ți-am arătat sectorul de drum parcurs pe malul Dunării.Seara am ajuns în Belgrad și am vizitat Catedrala Sf. Sava, cea mai mare din Serbia. Este încă în construcție. Se vrea să fie cu domul mai mare ca cel de la Sf. Sofia din Istanbul. Vezi câteva imagini din Belgrad, catedrala și cetatea Kalemegdan – fortăreața Belgradului. După cum știi, Belgradul se află la vărsarea râului Sava în Dunăre.

Dunarea la Cazane

Cu ultima postare ”Izvorul Paraskievi” am incheiat vizita in Grecia. Voi incerca sa va prezint excursia spre Croatia in paginile urmatoare. Ca de obicei, plecarea a fost din Bucuresti. Am trecut Dunarea pe la Drobeta-Turnu Severin, prin Clisura Dunarii spre Belgrad.
Prin Clisura Dunarii se intelege Valea Dunării, cuprinsă între vărsarea Nerei în Dunăre și Orșova, sau mai în general, Dunărea de la intrarea în țară (Buziaș) până la Orșova. Tot traseul este plin de farmec și istorie, se poate parcurge pe DN57. Eu nu am fost pe acest traseu, dar l-am văzut de pe malul sârbesc, când am fost în Croația.
Câteva imagini vei vedea aici și în slideshow-ul de mai jos.
Se vede foarte bine statuia lui Decebal așezată la vărsarea râului Mraconia în Dunăre, amplasată aici ca o replică a monumentului Tabula Traiana de pe țărmul sârbesc al Dunării. Construția efigiei regelui dac a început în 1998 este mareață, înaltă de 55 m și lată de 25 m.

Izvorul Paraskevi

În drumul de întoarcere spre țară am trecut pe lângă Izvorul şi Biserica Sfintei Mucenice Paraskevi pe valea râului Pinios. Este vorba de altă mucenică, să nu o confundați cu cea ale cărei moaște se află Iași.

Legenda povestește că un tânăr bogat din zonă s-a îndrăgostit de o fată foarte frumoasă, fată care și-a închinat viața Domnului. Pentru că fata nu-l băga în seamă, tânărul a început să facă diverse șicane localnicilor. Ca să liniștească lucrurile, Paraskevi s-a întâlnit cu tânărul bogătaș și l-a întrebat ce-i place la ea. Acesta i-a răspuns că ochii.

Paraskeva și-a scos ochii, și i-a dăruit tânărului.

Localnicii au apreciat jertfa și o cinstesc ca pe o sfântă, se roagă în biserică și pătrund într-o peșteră minusculă spre izvorul făcător de minuni. De aici se poate lua apa care vindecă ochii. Așa se zice. Verificați.